Depresia

Când mă gândesc la depresie, înainte să îmi apară în minte definițiile, tipurile, și gradele ei... îmi apare durerea, suferința, rănile...

Și parcă o simt... durerea oamenilor, este aproape organică... Este durerea neîmplinirilor, a viselor frânte, a zborului curmat, a speranței moarte acceptate, a spulberării speranței în avântul ei înspre înaltul cerului.

Un vis curmat, o speranță pe care tu ai distrus-o, care poate  că ar fi reînviat din cenușa ei ca Pasărea Pheonix, dacă i-ai fi fost dată șansa aceasta.

Câteodată putem fi mai optimiști decât rațiunea, putem să visăm mai mult, să credem orice, chiar și imposibilul, și să ne păstrăm speranța. Alții pot încerca, ne pot convinge să scăpăm de ea, că nu are niciun rost să o mai ținem vie... Dar, de fapt, nimeni nu ne-o poate spulbera... decât noi...

Acest lucru ne poate provoca o tristețe foarte mare, dar nu duce neapărat la renunțarea la vis.

Unii reușesc să treacă peste tristețe, dar pentru alții, aceasta este extrem de greu de depășit.

Tristețea dusă la paroxism, prelungită, din care simți că nu mai poți să ieși, se poate transforma în depresie. Aceasta este acceptarea înfrângerii, renunțarea la luptă, renunțarea la vise, idealuri.

Oare cum ne putem da seama dacă ceea ce simțim este tristețe sau mai mult decât atât?

Tristețea este o emoție funcțională. Aceasta înseamnă că ea poate avea și consecințe pozitive.  De exemplu, atunci când nu reușim la un examen important din viața noastră, ne putem întrista. Însă acest eșec poate să ducă nu numai la o tristețe ci și la o creștere a motivației noastre de a învăța mult mai mult, astfel încât să ne apucăm de învățat cu mai multă energie și motivație, iar la examenul viitor să ne bucurăm de succes. Dacă vom gândi: "Nu am luat acest examen, pentru că, poate, nu am învățat suficient, însă eu sunt capabil să învăț mai bine și data viitoare voi învăța mai mult și voi avea succes!", probabil tot ne vom întrista, însă nu vom ajunge la  acea deznădejde, care, prelungită, se poate transforma în depresie. Așadar, felul în care gestionăm gândurile negative, va dicta direcția în care se vor îndrepta trăirile noastre.

Pe unii dintre noi, însă, un astfel de eșec ne poate duce la deznădejde și depresie. Cum așa?

Dacă avem niște convingeri negative (dezadaptative) despre noi înșine,  spre exemplu:  "Nu sunt bun de nimic", " Nu am reușit să fac nimic în viață", atunci este foarte probabil ca o nereușită să întărească acele convingeri negative despre persoana noastră.  Aceste gânduri vor da naștere la diverse emoții negative, care ne pot face să ne pierdem, treptat, interesul pentru activitățile obișnuite din viața noastră, ajungând să ne facă să nu ne mai bucurăm de lucrurile din jur.

Dacă această stare se prelungește peste două săptămâni, ne pierdem interesul pentru aproape toate activitățile, aproape nimic nu ne mai bucură, nu ne mai face plăcere, atunci este posibil să fim în pragul unei depresii.

Cu alte cuvinte, ce ne poate duce cu gândul că noi sau cineva din jurul nostru ar putea suferi de depresie?  

Perioadele de dispoziție depresivă sunt diagnosticate ca episod depresiv major doar dacă sunt satisfăcute cinci sau mai multe din  nouă simptome descrise în DSM-IV-TR, dacă durata acestora ocupă  cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puțin 2 săptămâni și produc o deteriorare semnificativă clinic. (DSM -IV-TR). Dintre cele 5 este necesar ca un simptom să fie reprezentat de dispoziția depresivă sau de pierderea interesului sau plăcerii.

Cele 9 criterii pentru diagnosticul de episod depresiv major vizează dispoziția depresivă în ultimele 2 săptămâni și sunt următoarele : a.) durează de mai mult de 2 săptămâni, dacă este prezentă aproape întreaga zi și în fiecare zi; b.) dacă scade sau dispare plăcerea pentru aproape toate activitățile; c.) dacă se înregistrează o scădere sau o creștere semnificativă a apetitului sau în greutate ( cu cel puțin 5% din greutate); d.) insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; e.) agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi; f.) oboseală, lipsă de energie aproape în fiecare zi. g.) sentimente de inutilitate sau vină excesivă aproape în fiecare zi; h.) scăderea capacității de concentrare, de gândire aproape în fiecare zi; i.) prezența gândurilor de moarte (nu a temerii), a gândurilor de suicid, cu sau fără existența unui plan de suicid. (DSM- IV-TR)

Diagnosticul se va pune dacă simptomele cauzează probleme importante sau o deteriorare în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare. Dacă aceste simptome nu se datorează unei perioade de doliu (cu excepția situației în care această stare persistă mai mult de 2 luni după pierderea unei persoane dragi); dispoziția depresivă sau lipsa plăcerii nu a apărut în urma consumului unor substanțe sau întreruperii consumului (unui drog, medicament, alcool); starea nu se datorează unei condiții medicale generale (de exemplu hipotiroidism). (DSM -IV-TR)

Există anumite situații în care cei apropiați nu își pot da seama că o persoană suferă de depresie, situații în care persoana nu pare a fi deprimată, este adesea veselă și nu plânge.  Aceste caracteristici sunt numite în literaturaa de specialitate “elemente atipice”. Acestea apar de regulă la adolescenți sau tineri. (conform DSM -IV-TR “Există unele probe că elementele atipice sunt mai frecvente la persoanele mai tinere, pe când elementele melancolice sunt mai frecvente la persoanele în etate.”)

Spre deosebire de episodul depresiv cu elemente melancolice în care scade pofta de mâncare, persoana scade în greutate mai mult, are insomnii, dificultăți de adormire și aproape nicio activitate nu îi mai face plăcere,  în depresia atipică: apare câteodată și buna dispoziție, apare creșterea apetitului alimentar  și creșterea în greutate, somnul de peste 10 ore (hipersomnia), o senzație de greutate a membrelor, acestea fiind percepute ca fiind grele -“ca de plumb”.

Pe lângă episodul depresiv major, există episoade depresive ușoare, moderate, depresie majoră, moderată sau ușoară și alte tipuri de depresie, însă ceea ce este cel mai important este ca diagnosticul să fie pus de către un specialist- psiholog sau psihiatru. Psihologul va recomanda și va oferi consiliere, psihoterapie. Dacă este nevoie, va recomanda, de asemenea, consultarea unui medic psihiatru, care poate aplica în funcție de situație și un tratament.

Așadar, indiferent dacă este vorba despre noi sau despre o persoană din familia sau anturajul nostru, este important să solicităm sprijin și ajutor, pentru că astfel vom reuși mai ușor să facem față acestei situații dificile.

 

Bibliografie: DSM-IV-TR Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Ed. Asociația Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003.

                                                                                              Psiholog Brici Roxana

Adresa Cabinetului:

Cluj-Napoca, Str. Napoca, nr 3, ap.4

(în curtea interioară), interfon 04

  • Black Facebook Icon

Site recomandat:

Program:

Luni-Vineri: 9.00 - 20.00

Tel: 0754 210 315

Copyright 2018 © Brici Roxana. Toate drepturile rezervate

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now